Chestionar [Leapsa]

De la movieaddicted si Raka primita si onorata:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:
"Femeia iarta dispretul, brutalitatea si ura. Nu iarta ironia." din Ghidul Misoginului una din multele carti de pe birou.

2. Fără să verificaţi, cât e ora?
18:50

3. Verificaţi!
18:53

4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Casual. Tricou si pantaloni scurti.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Citeam ultimele posturi din reader.

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Muzica din winamp, The Fray.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Concert Blazzaj in Unirii acum doua seri. Am dansat ce sa fac.

8. Ce-aţi visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc, poate nici n-am visat. Probabil ca am fost visat ceea ce-i misto.

9. Când aţi râs ultima dată?
Vineri seara la Ice Age 3. De atunci numai zambete...

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Multe vederi primite sau din locurile unde am fost.

11. Daca aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
O camera la hotel in Vegas, o sticla de Jack si o prostituata pe nume Rachel.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Match Point parca si nu m-a prea impresionat.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Inca nu...dar mai e timp.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Cineva se plictiseste.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Stiti deja cam multe, nu credeti?

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetiţă?
Andreea poate. Sau Delia. Nu prea am un nume fixat in minte insa voi alege ceva frumos.

17. Si dacă ar fi vorba de un băiat?
Oscar. Glumesc, ce sa zic, Radu imi suna ok..sau poate ceva de import gen Samuel, Sam, Sammy.

18. V-aţi gândit deja sa locuiţi în străinătate?
Nu intr-un loc specific dar cred ca as gasi unul din care sa nu vreau sa ma mai intorc.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Nu e vremea ta inca...

20. Daca aţi putea schimba ceva in lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
Ceva mai multa compasiune ar fi binevenita.

21. Va place sa dansaţi?
Da.

22. George Bush?
Care din ei... doi republicani care au inteles ca razboiul e comercial.

23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Nu-mi amintesc...ceva emisiune How it's made pe Discovery.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Pai l-au avut cam toti, daca il doreste cineva sa fie sanatos.

Jucam ceva sau ne prostim?

Acum ca am inceput sa-mi bag si eu nasul prin wordpress (pe TM-99-Blog mai exact) descopar tot felul de mici chestii pe care nu le pricep din prima si ma amuz tesand povesti aberante in jurul lor. De ex aseara bajmajeam prin Dashboard si imi cad ochii pe urmatorul mesaj:

There are a total of 5 users online now.
Users: richie, 3 Guests, 1 Bot.
Most users ever online were 36, on 11 May 2009 @ 23:18

Parca incepeam sa joc ceva in retea, un shooter sau vreo strategie, sa ne macelarim intr-un Quake 3 Arena in care eu ma aliam cu Bot-ul si-mi faceam terci invitatii. Sau mai fun, faceam echipa cu cei trei si asteptam niste necunoscuti naivi sa intre si sa dezlantuim iadul asupra lor. Doamne ce distractie mai era in zilele de inceput ale computerclubbing-ului cand imi luam cu trupa un allnitelooong (adica de la 23 - 08) si o sticla de 2L de Cola si ma cufundam in lumea virtuala a killingspree-ului. Imagineaza-ti 20 de oameni puscand unii-ntr-altii intr-o "lume" cat holul central din Julius Mall :O. It was mayhem. Morpheus was just meltead by Avatar's plasma gun. Apoi primeai un headshot de la railgun-ul unui las ascuns pe nu stiu unde. Dar era atat de amuzant. Uneori ne si certam, ne injuram ca niste copii prosti, dar in 5 minute ne reveneam si rabunam cu ajutorul BFG-ului care dezintegra prieteni si dusmani deopotriva. Guilty pleasure, da ce sa-i faci, oameni suntem si avem un apetit atat pentru creere cat si pentru distrugere.

Fluturele si scafandrul

S-a intamplat asa cum se intampla de obicei si anume atunci cand te astepti mai putin sa se intample. Era o duminica obisnuita, una din zilele alea frumoase de vara cu cer albastru si ghemotoace de vata in forma de nori cand lumea se imbraca frumos si pleaca la slujba de la ora 10. Pentru mine insa nu era decat ziua in care imi faceam iesirea saptamanala din casa. Deci m-am gatit si eu de plecare, mi-am tras costumul de neopren pe mine, mi-am pus labele si manusile cu scaieti si, tragandu-mi ochelarii pe fata, am deschis usa. Aerul incepea sa se incalzeasca deja si mi-am dat seama ca va trebui sa-mi scurtez plimbarea duminicala ca sa nu risc o insolatie. Mai ridicol decat un tip imbracat in scafandru n-ar fi decat un tip imbracat in scafandru si deshidratat.

Am parasit locuinta si am apucat-o pe drumul meu obisnuit, prima la stanga, a treia la dreapta si din nou stanga, spre parcul cel mai apropiat. Eram indiferent la privirile nedumerite ale celor din jur socati de aparitia mea surprinzatoare. Le simteam de trei ani, de cand luasem hotararea de a limita contactul fizic cu lumea inconjuratoare la zero. N-a fost o decizie de nebun excentric cum ati putea crede ci o masura de aparare a unei sensibilitati exagerate, o caracteristica a firii mele unice. Acum aproape trei ani ma relaxam intr-o plimbare deloc speciala printr-o padurice, de fapt un parc mai marisor dar cu multi copaci, pe care toamna ii imbracase in cele mai minunate si colorate vesminte. Era o bogatie de frunzis ruginiu in fiecare pom, o aglomerare de nuante capabila sa inspire fotograful din mine in realizarea celei mai interesante galerii ce-ar fi fost intitulata vreodata "culorile toamnei". Si cum rataceam eu pe alei minunandu-ma de spectrul acestui anotimp cu coada ochiului am prins o zbatere minuscula de culoare asemanatoare. Atentia mi-a fost instantaneu captata si m-am grabit in directia aceea. Pata ruginie zburatoare se deplasa complet haotic si neregulat, din plutiri si zbughiri neasteptate, pana ce se rezema de trunchiul unui stejar batran. Nu era o frunza moarta. Era un fluture.

Priveam fascinat gangania cu aripi prafuite ce masura mai mult de jumatate de palma si care, obosita de atata colindatura, alesese un loc de odihna fix in calea mea. Probabil ca era epuizat de vreme ce statea nemiscat permitandu-mi sa-l privesc atat de indeaproape. Avea un trup firav de viermisor segmentat si complet umbrit de doua aripi uriase cum nu mai vazusem pana atunci. Atatea nuante de roscat si ruginiu ar fi starnit invidia oricarei femei cunoscatoare de vopseluri capilare. In plus, pe fiecare aripa tinea cate o pata de culoare intunecata care impreuna formau cea mai sublima pereche de ochi negri ce mi-au captivat vreodata privirea. Eram hipnotizat si nu-mi amintesc exact cat timp am ramas contempland aceasta aparitie unica insa ce a urmat a fost si mai inexplicabil. Am simtit o caldura electrizanta in mana stanga, ca un fior dar mult mai dureros, atunci cand degetele mi-au fost atinse de ceva sau cineva. M-am intors cu viteza unui om trezit din visare. In spatele meu era o tanara suava cu o fata alba stravezie ce afisa un suras timid incadrat de buclele unui par castaniu roscat si niste ochi... niste ochi negri si stralucitori in care priveam ca-ntr-un abis.

Am lesinat. Sau nu stiu ce s-a intamplat dar mi s-au inmuiat picioarele si m-am trezit la spital. Mi s-a spus ca am fost in coma doua saptamani in urma unei cazaturi in parc. Suferisem o lovitura zdravana la cap dupa ce ma impiedicasem de-o radacina, spuneau ei, dar eu stiam mai bine. Am intrebat de femeia roscata cu ochi negri dar nimeni nu stia nimic. Ce ironie, sa dai nas in nas cu soarta si nu fii pregatit. Mi-am revenit insa repede din convalescenta si de atunci incoace vizitez saptamanal parcul imbracat in scafandru. Cat mai multa protectie in caz ca ma reintalnesc cu Fluturele meu. Ma indreptam deci pentru a nustiucata oara spre padurice, lipaind cu labele de cauciuc pe asfaltul incins si sperand sa fie pentru ultima oara. Am scrutat vreme de aproape 45 de minute frunzisul verde al pomilor din parc sperand sa prind o zbatere de culoare dar nici gand. Ostenit m-am asezat pe una din bancile mai retrase, la adapost de fierbinteala amiezii, ca sa-mi trag suflarea. Costumul de neopren parca avea o tona. Mi-am scos ochelarii, mi-am lasat capul pe spate incercand sa-mi controlez respiratia dar tragand cu nesat aerul cu miros de flori. O briza usoara mi-a atins parul ud starnindu-mi un zambet de placere dar activand instantaneu butonul panicii. M-am incordat si am deschis ochii dar era prea tarziu... Doi ochi negri abisali de-o frumusete sfasietoare ma priveau dintr-o postura inversa. Roscata se intorsese. In timp ce eu abia concepeam comanda necesara pentru muschii membrelor intepenite - "ridica-te si fugi" - doua buze umede mi-au prins gura intr-o imbratisare dramatica si am simtit cum ma umplu de fluturi. Din nou am ametit si-am lesinat. Doi zero pentru Fluture.

O siguranta arsa

* addendum la Triptic

De obicei primavara oamenii se-ndragostesc. De fapt, nu stiu daca e chiar dragoste, ideea e ca li se aprind calcaiele pentru o scurta perioada iar pana e gata anotimpul picioarele ii ustura deja. De la alergatura, evident. Distanta dintre Buna si La revedere e uneori mai scurta decat linia moarta dintre doua batai de inima. Raman cu impresia ca tot ce-a fost intre cele doua momente a fost un timp mort. Oricat de trist ar parea acest fapt, in realitatea, starea de dupa e si mai urata. Fara a conta cine a zis primul La revedere, pentru unii, perioada dintre a doua zi si ultima zi de recuperare e o semi-agonie patetica. Un simulacru de sevraj sentimental in care ai scurte momente de trezie cand ai chef sa-ti iei doza de emotie si faci un minim de efort intalnind-o. Pe ea, emotia. Pret de-o vorba sau privire te simti viu din nou. Dar apoi te stingi repede si cazi in intunericul propriei tristeti. Esti stricat. Defect. Imi place sa-mi imaginez ca pieptul unui om e un panou electric in care cineva si-a infipt mainile si-a smuls o siguranta. Complete shut down. Bezna propriului suflet pe ici pe colo intrerupta de mici scantei scurtcircuitate. O fotografie - o scanteie, un mesaj cu "ce mai faci?" - alta scanteie, o intalnire inedita - o mini jerba de scantei. E doar propriul tau sistem emotional incercand sa rebuteze un circuit ars. Nu va reusi niciodata, e nevoie de o noua siguranta. Acelasi vis ma conduce spre o alta analogie. Ma vad ca un imens angrenaj de roti dintate si pistoane, un vestigiu al epocii masinilor cu aburi in centrul caruia se afla o clepsidra goala. Probabil o data era plina, acum e goala si nu mai tin minte ce continea in vremurile bune. De ea insa depinde functionarea intregului sistem de parghii si buloane, ceea ce face ca, intr-un moment de maxima presiune externa, clepsidra sa cedeze, intregul angrenaj prabusindu-se in sine. Mentalul distruge materialul. Fara inima de sticla rotile dintate sunt intepenite si din nou intreaga masinarie umana asteapta ca mana binevoitoare a inginerului sa-i aduca o alta clepsidra. Uneori asta se intampla vara, toamna in nici un caz, poate iarna in cazuri speciale cand e tare frig, insa in mod sigur la primavara urmatoare totul renaste.

Plinul prostului

Cu totii ati auzit de pana prostului, episodul ala complet rusinos in care ti se opreste masina in mijlocul intersectiei si nu mai porneste. Si cand te uiti la acul rezervorului vezi ca e sub zero!! Asa, si te dai jos si impingi neamule masina langa bordura, pe bordura, dupa bordura ... chiar intr-un tufis daca e posibil numa sa nu ti-o vada nimeni cunoscut ca sa te arate cu degetul. M-ati inteles...

Mie insa nu mi s-a intamplat o pana de-asta niciodata dragilor. De ce? Pai ce io mi-s prost? Sunt prevazator bai!! Alimentez masinuta inainte de a se aprinde becu rosu (de fapt nici nu s-a aprinde, cred ca-i ars ticalosu') ca sa nu raman ca prostu in intersectie... Asa am facut acum cateva zile cand m-am dus dupa-masa la OMV sa bag niste gaz si ma uitam sictirit la pretul benzinei... "Mai creste mult?" il intreb pe baiatu de la pompa.. "Cine stie.." zice asta. "Aseara s-a scumpit cu 7 bani!" Plec io linistit acasa ca am benzina pe dimineata sa merg la lucru si ma culc. A doua zi ma scol fresh, ma sui in masina si plec. Era cam liniste asa ca dau drumu la Guerilla! La care astia ca niste criminali perversi anunta veseli: "Hehe, Petromu anunta ca va ieftini benzina cu 6 bani la litru dupa ce cu o seara inainte au scumpit-o! Ce fraieri or fost aia ce-au alimentat ieri!" ... asa, mai rasuciti si voi cutitu' in rana ca n-am fost prost destul...

Am mancat in Complex si am supravietuit

Dupa scandalul de acum doua saptamani din Complex, cand s-au imbolnavit o multime de tineri si-au ajuns la spital, va explicam ce simplu si sanatos e sa manci shaorma acasa facuta de mana ta. Totusi o masa solitara nu se compara cu o iesire cu amicii la o pizza. De asta am si acceptat invitatia Nebuloasei de a ne reuni si testa pe pielea noastra produsele unei pizzerii din campus, Pizza Napoleon. Eram oarecum circumspect intrucat citisem in mai multe ziare ca pizzeria a fost inchisa in urma raidului mult-prea-zelos-si-mediatizat al autoritatilor, sub pretextul ca nu avea autorizatia sanitar - veterinara. Am aflat acolo ca de fapt nu avea afisat avizul DSV si au trebuit sa-l aduca ulterior, asa ca locatia a stat doar vreo ora inchisa. Acum, cred ca toti suntem intransigenti la chestiuni legate de curatenie si alimente pastrate impropriu, chiar consider ca bombele alea de fast-food-uri care fac shaorme delicoase ce dau dependenta, ar trebui verificate saptamanal in scop preventiv, ca daca vii cu tavalugul numa dupa ce s-au imbolnavit o gramada de oameni care-i rostu'? Va spun eu care e: isi umple DSV-ul visteria cu amenzi.

In fine, sa revenim la pizza, ca de aia nu s-a imbolnavit nimeni pana acum. Cum ziceam, ne-am dus la Napoleon si-am stat la o poveste ca-ntre bloggeri, am halit niste pizza pane cu salata de vinete (chestie ce n-am mai incercat pana acum) care s-a dovedit absolut delicioasa si abia m-am abtinut sa-i manc si portia Tomatei dar a trebuit sa-mi tin loc pentru maindish-ul asteptat, o pizza Desert, adica cu fructe gen ananas, mandarine, visine etc. Foarte buna, satioasa, am reusit sa ma indop doar cu jumatate din ea, probabil din lipsa de bere, dar nu-i bai ca restu' mi l-am luat la pachet; pizza merge si reincalzita. L-am invidiat insa un pic pe Ovi ca a reusit sa inghita o Diavola intreaga dar m-am consolat la plecare cand eram cat pe ce sa-l rastogolesc ca pe-un bustean pana la masina lu Dojo. Deci, in concluzie, am venit, am mancat si am supravietuit la fel ca miile de studenti care manca in complex zilnic. Si ca o mica paranteza: bai ce s-a schimbat campusul asta in 8 ani. La naiba, au rasarit cladiri noi acolo. Am vazut chiar si o spalatorie cu autoservire, dinaia ca-n filme, e o nebunie de-a dreptul...

Ps: acum daca va trece prin cap sa ne "gratulati" pentru advertoriale va anunt din timp ca noi maine mergem la film in trupa si probabil ca vom scrie si despre Cinema City fara a ne simti obligati in vreun fel, iar daca in weekend merem la strand o sa scriem si despre asta, pentru ca asta e, daca se-ntampla apare aici! Hai s-aveti o zi faina :) !

Muzica noua: Bitter Sweet

Am dat peste trupa asta din intamplare, gasindu-i pe coloana sonora a unui film (Duplicity). I-am cautat, le-am gasit ultimul album si pot spune ca sunt foarte incantat de descoperire. Bitter:Sweet sunt un duo din L.A. format dintr-un tip si o tipa care canta niste electro/trip-hop cu mult jazz. Nici ca se putea mai bine. Vocea tipei suna foarte misto, ea compune si versurile de pe cele doua albume deja lansate. Mai jos aveti un clip The Mating Game, piesa de pe primul album. Deocamdata eu ascult al doilea album, Drama, si pot spune ca suna excelent. Merita cautat si ascultat daca sunteti fani Supreme Beings of Leisure sau Mandalay.

Astia-s campionii!!

Cat de tare e clipul asta publicitar cu Vlad Craioveanu si Cosmina Pasarin. Oare ruleaza pe vreo televiziune?